femeie, 51 ani

Brasov, Brasov

cauta barbat

Am numărat anii și am constatat că am mai puțin timp de trăit de aici înainte decât am experimentat până acum.
Mă simt ca un copil care a primit o cutie cu bomboane: pe primele le-a mâncat fără grijă și cu plăcere, dar când și-a dat seama că au mai rămas puține, începe să le savureze mai intens.
Nu mai am timp pentru reuniuni interminabile în care se discută reguli, proceduri și reglementări interne, știind că multe sunt fără rost.
Nu mai am timp să susțin oameni cu pretenții absurde care, în ciuda vârstei lor cronologice, refuză să crească.
Timpul meu a devenit prea scurt și vreau esența, sufletul meu se grăbește. Nu mai am multe bomboane în cutie.

Vreau să trăiesc alături de oameni buni, umani, care știu să râdă de greșelile lor, care nu sunt umflați de triumfurile lor și care își asumă responsabilitatea pentru ei înșiși. Astfel, demnitatea umană este respectată și tindem spre adevăr și onestitate.
Integritatea este esențială și face viața utilă.
Vreau să mă înconjur de oameni care au învățat din greutățile mari ale vieții și care știu să atingă inimile cu mângâieri dulci ale sufletului.

Da, mă grăbesc, mă grăbesc să trăiesc cu intensitatea pe care numai maturitatea o poate da.
Nu intenționez să risipesc niciuna din celelalte bomboane. Am siguranța că vor fi rafinate, cu mult mai mult decât cele mâncate până acum.
Scopul este să ajung la sfârșit cu mulțumire și în pace cu cei dragi și cu conștiința mea.

Avem două vieți, iar a doua începe când îți dai seama că ai doar una.
(Bel poema de Mario de Andrade, 1893-1945, poet, romancier, eseist, istoric și muzicolog, unul dintre fondatorii modernismului brazilian)